Conflictul Tito-Stalin: rememorările unui jurnalist sârb

 Centrul de Studii Ruse şi Sovietice din cadrul INST a găzduit la 24 martie 2010 o conferinţă dedicată unui subiect sensibil: conflictul Tito-Stalin, susţinută de domnul Milan Petrovič, corespondent al ziarului „Politika” la Bucureşti, autor al unei lucrări în curs de publicare, intitulată Fermecătorule KGB, anunţă-te!. În faţa unei asistenţe formate din istorici consacraţi, foşti diplomati români, cercetători ştiinţifici, cadre didactice şi studenţi, precum si reprezentanţi ai mass-media, acesta a oferit o versiune proprie privind declanşarea conflictului sovieto-iugoslav, dar şi asupra modului eronat, în opinia sa, în care Tito a fost perceput în România.

În deschiderea conferinţei, domnul academician Florin Constantiniu a făcut o succintă prezentare privind istoriografia problemei conflictului sovieto-iugoslav, amintind în această privinţă lucrările lui Milovan Djilas, dar şi volumele de documente ruseşti dedicate Europei de Est în perioada lui Stalin, „Europa de Est în arhivele ruseşti.” si Factorul sovietic in Europa de Est, 1944-1953 (Восточная Европа в документах Российских архивов şi Советский фактор в Восточной Европе, 1944—1953 гг). 

Vasile Buga, Milan Petrovič si acad. Florin Constantiniu, 24 martie 2010

În ceea ce priveşte debutul conflictului sovieto-iugoslav, acesta a fost plasat la începutul anului 1947, anul declanşării Războiului Rece, în contextul producerii aşa numitei „dileme de securitate”: escaladarea tensiunilor între SUA şi URSS pe fondul gesturilor percepute de fiecare parte ca fiind potenţial agresive (lansarea planului Marshall, de către SUA, versus crearea Cominform şi impunerea modelului sovietic de socialism în Europa de Est, de către URSS).

La aceşti factori care ţineau de confruntarea celor două superputeri s-a adăugat şi nevoia resimţită de liderului sovietic de a pedepsi Iugoslavia şi pe Tito pentru un şir de acţiuni de sfidare a Moscovei. Încă din timpul războiului, Tito intrase în conflict cu Cominternul, deoarece ignorase directiva din 7 iulie 1941 a acestuia, care recomanda partidelor comuniste constituirea de alianţe cu toate forţele interne care se opuneau Germaniei hitleriste. Tito a refuzat, de asemenea, să se supună  disciplinei de bloc impusă de Moscova. Referindu-se la informaţiile furnizate de generalul ungur Béla Kiralý, una din personalităţile de frunte ale revoluţiei ungare din anul 1956, acad. Florin Constantiniu  a vorbit şi despre elaborarea de către liderul de la Kremlin a unui plan de operaţii militare împotriva Iugoslaviei, abandonat însă de Stalin după începerea războiului din Coreea.

În expunerea sa, domnul Milan Petrovič a insistat, printre altele, asupra aprecierilor greşite, în opinia sa,  ale istoriografiei  române şi opiniei publice româneşti asupra rolului pozitiv al regimului Tito. Potrivit jurnalistului sârb, regimul lui Tito a fost unul totalitar, extrem de represiv, căruia Occidentul i-a atribuit în  mod nemeritat o aură de democraţie. În opinia sa, Tito  era „ucenicul lui Stalin”, îşi însuşise tactica acestuia în lupta pentru înlăturarea adversarilor. În context, fără a putea înainta nişte cifre finale, Milan Petrovič a vorbit despre aproximativ 200.000 de persoane închise în Iugoslavia, din care cca 70.000 în lagăre de concentrare. Dintre aceştia între 15000 şi 30000 au fost ucişi . 

Milan Petrovič

Milan Petrovič a menţionat, de asemenea, că declanşarea conflictului sovieto-iugolsav a dus la apariţia a două tabere: una pro Stalin şi o a doua pro Tito. Deşi raportul de forţe era iniţial favorabil lui Stalin, condamnarea de către Comintern a „bandei de  spioni a lui Tito” a lezat marea majoritate a combatanţilor iugoslavi, care au decis să treacă de partea lui Tito. Urmare a acestui fapt, s-au produs valuri de arestări în masă din rândul comuniştilor iugoslavi antititoişti, urmate de un exod al acestora în celelalte ţări comuniste, inclusiv în România unde şi-au găsit refugiul peste 180 de persoane.

Comunicarea domnului Milan Petrovič a suscitat vii discuţii în cadrul secţiunii dedicate dezbaterilor, la care au participat Cazimir Ionescu, Ion Constantin, Romulus Căplescu, ambasadorii Constantin Ghirdă, Constantin Vlad, Ion Porojan si Stefan Lepoiev, secretar al Filialei Bucuresti a Uniunii Sarbilor din Romania.