Gen. M.A. Garev si Gen. V.A. Zolotariov, Centrul de studii ruse si sovietice, decembrie 2009
Dupa deschiderea mesei rotunde de catre d-l Vasile Buga, care a facut o scurta prezentare a celor doi oaspeti din Federatia Rusa, au urmat dezbaterile propriu-zise, care au atras atentia nu atat prin revelatii istorice de ultima ora, ci prin tipul de discurs al celor care au luat cuvantul. Astfel, generalul Gareev, participant la cel de-al doilea razboi mondial, consilier militar in Egipt si in Afganistan, s-a remarcat ca un sustinator al perspectivei traditionale, sovietice, asupra cauzelor, desfasurarii si consecintelor celui de-al doilea razboi mondial, ca o victorie a libertatii si democratiei, inclusiv din perspectiva unor evenimente foarte recente (alegerea lui Barack Obama, un politician de culoare, ca presedinte al Americii). Domnia sa a apreciat ca istoriografia din timpul Uniunii Sovietice privind cel de-al doilea razboi mondial era mult mai obiectiva decat cea din Rusia de azi si a criticat opiniile exprimate de unii istorici rusi in legatura cu faptul ca Armata Rosie ar fi trebuit sa se opreasca in 1944 la granitele U.R.S.S. In acest caz, a fost de parere vorbitorul, ar fi insemnat ca fascismul sa fi ramas in inima Europei.
Generalul Zolotariov – militar din generatia postbelica – a avut un discurs mult mai nuantat, mai modern, pledand pentru o prezentare obiectiva a evenimentelor si desprinderea de invataminte pentru viitor. In acest sens s-a referit la pregatirea unei lucrari in mai multe volume consacrate celei de-a doua conflagratii mondiale. In ceea ce priveste actul de la 23 august 1944, acesta a apreciat ca pentru Romania nu exista alternativa la decizia luata atunci de regele Mihai. Cei doi istorici militari rusi au avut, de altfel, cuvinte deosebite de apreciere la adresa rolului jucat atunci de regele Mihai si au scos in evidenta ca acesta (cu care s-au intalnit in timpului sejurului lor la Bucuresti) este singurul cavaler in viata al Ordinului sovietic „Victoria”.
De partea romana, s-a remarcat discursul d-lui acad. Florin Constantiniu, care a caracterizat evolutia relatiilor romano-sovietice drept o „unitate a contrariilor”. Istoricul roman a subliniat metamorfoza suferita de momentul 23 August in istoriografia romaneasca din timpul regimului comunist, prin trecerea de la aprecierea exclusiva a rolului factorului sovietic, la mutarea accentului doar pe factorul romanesc. Domnia sa a evidentiat faptul ca astazi istoricii pot dialoga fara amestecul factorului politic.
Chiar daca nu au lipsit punctele de vedere divergente – exprimate, de ex., de generalul (r) Mihai Chelaru si col. (r) Mircea Dogaru, care au abordat problema Tratatului de neagresiune dintre Germania si U.R.S.S. din august 1939, precum si a ocuparii Basarabiei si Bucovinei de Nord – discutiile au intarit convingerea ca in vederea descoperirii adevarului si a intaririi increderii reciproce, dialogul intre istoricii romani si rusi trebuie sa continue, pentru aceasta existand deplina disponibilitate de ambele parti.
Dan Catanus, Arhivele Totalitarismului,nr. 3-4/2009
Dan Catanus, Arhivele Totalitarismului,nr. 3-4/2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu